[phpBB Debug] PHP Warning: in file [ROOT]/includes/bbcode.php on line 483: preg_replace(): The /e modifier is no longer supported, use preg_replace_callback instead
[phpBB Debug] PHP Warning: in file [ROOT]/includes/bbcode.php on line 483: preg_replace(): The /e modifier is no longer supported, use preg_replace_callback instead
[phpBB Debug] PHP Warning: in file [ROOT]/includes/bbcode.php on line 483: preg_replace(): The /e modifier is no longer supported, use preg_replace_callback instead
[phpBB Debug] PHP Warning: in file [ROOT]/includes/bbcode.php on line 483: preg_replace(): The /e modifier is no longer supported, use preg_replace_callback instead
[phpBB Debug] PHP Warning: in file [ROOT]/includes/bbcode.php on line 483: preg_replace(): The /e modifier is no longer supported, use preg_replace_callback instead
[phpBB Debug] PHP Warning: in file [ROOT]/includes/bbcode.php on line 483: preg_replace(): The /e modifier is no longer supported, use preg_replace_callback instead
[phpBB Debug] PHP Warning: in file [ROOT]/includes/bbcode.php on line 483: preg_replace(): The /e modifier is no longer supported, use preg_replace_callback instead
[phpBB Debug] PHP Warning: in file [ROOT]/includes/bbcode.php on line 483: preg_replace(): The /e modifier is no longer supported, use preg_replace_callback instead
[phpBB Debug] PHP Warning: in file [ROOT]/includes/bbcode.php on line 483: preg_replace(): The /e modifier is no longer supported, use preg_replace_callback instead
[phpBB Debug] PHP Warning: in file [ROOT]/includes/bbcode.php on line 483: preg_replace(): The /e modifier is no longer supported, use preg_replace_callback instead
[phpBB Debug] PHP Warning: in file [ROOT]/includes/bbcode.php on line 483: preg_replace(): The /e modifier is no longer supported, use preg_replace_callback instead
[phpBB Debug] PHP Warning: in file [ROOT]/includes/bbcode.php on line 483: preg_replace(): The /e modifier is no longer supported, use preg_replace_callback instead
[phpBB Debug] PHP Warning: in file [ROOT]/includes/bbcode.php on line 483: preg_replace(): The /e modifier is no longer supported, use preg_replace_callback instead
[phpBB Debug] PHP Warning: in file [ROOT]/includes/bbcode.php on line 483: preg_replace(): The /e modifier is no longer supported, use preg_replace_callback instead
[phpBB Debug] PHP Warning: in file [ROOT]/includes/bbcode.php on line 483: preg_replace(): The /e modifier is no longer supported, use preg_replace_callback instead
[phpBB Debug] PHP Warning: in file [ROOT]/includes/bbcode.php on line 483: preg_replace(): The /e modifier is no longer supported, use preg_replace_callback instead
[phpBB Debug] PHP Warning: in file [ROOT]/includes/bbcode.php on line 483: preg_replace(): The /e modifier is no longer supported, use preg_replace_callback instead
[phpBB Debug] PHP Warning: in file [ROOT]/includes/bbcode.php on line 483: preg_replace(): The /e modifier is no longer supported, use preg_replace_callback instead
[phpBB Debug] PHP Warning: in file [ROOT]/includes/bbcode.php on line 483: preg_replace(): The /e modifier is no longer supported, use preg_replace_callback instead
[phpBB Debug] PHP Warning: in file [ROOT]/includes/bbcode.php on line 483: preg_replace(): The /e modifier is no longer supported, use preg_replace_callback instead
[phpBB Debug] PHP Warning: in file [ROOT]/includes/bbcode.php on line 483: preg_replace(): The /e modifier is no longer supported, use preg_replace_callback instead
[phpBB Debug] PHP Warning: in file [ROOT]/includes/bbcode.php on line 483: preg_replace(): The /e modifier is no longer supported, use preg_replace_callback instead
[phpBB Debug] PHP Warning: in file [ROOT]/includes/bbcode.php on line 483: preg_replace(): The /e modifier is no longer supported, use preg_replace_callback instead
[phpBB Debug] PHP Warning: in file [ROOT]/includes/bbcode.php on line 483: preg_replace(): The /e modifier is no longer supported, use preg_replace_callback instead
[phpBB Debug] PHP Warning: in file [ROOT]/includes/bbcode.php on line 483: preg_replace(): The /e modifier is no longer supported, use preg_replace_callback instead
[phpBB Debug] PHP Warning: in file [ROOT]/includes/bbcode.php on line 483: preg_replace(): The /e modifier is no longer supported, use preg_replace_callback instead
[phpBB Debug] PHP Warning: in file [ROOT]/feed.php on line 173: Cannot modify header information - headers already sent by (output started at [ROOT]/includes/functions.php:3884)
[phpBB Debug] PHP Warning: in file [ROOT]/feed.php on line 174: Cannot modify header information - headers already sent by (output started at [ROOT]/includes/functions.php:3884)
Forum Barcisecond.ro Forum dedicat ambarcatiunilor si navigatiei 2013-10-16T09:25:30+02:00 http://www.barcisecond.ro/forum/feed.php?f=13&t&mode 2013-10-16T09:25:30+02:00 2013-10-16T09:25:30+02:00 http://www.barcisecond.ro/forum/viewtopic.php?t=176&p=654#p654 <![CDATA[Caiac, canoe • Re: Vand Canoe Gonflabila]]> Statistici: Scris de pescarulsportiv — 16 Oct 2013, 09:25


]]>
2013-07-08T15:25:25+02:00 2013-07-08T15:25:25+02:00 http://www.barcisecond.ro/forum/viewtopic.php?t=176&p=646#p646 <![CDATA[Caiac, canoe • Vand Canoe Gonflabila]]>
Are capacitatea de doua persoane (se livreaza cu doua scaune ergonomice) si doua camere de aer principale, 3 valve pentru umflare şi dezumflare.

Este compact şi uşor, alegerea ideala pentru persoanele care locuiesc la apartament si nu au foarte mult loc pentru depozitare.
Dimensiuni in cm: lungime 325 si latime 80,
Greutate 10 Kg

Ideal pentru pescuit.

Pret: 200$

Mai multe informatii sau la telefon 0755.863.100.
Imagine

Statistici: Scris de mbro — 08 Iul 2013, 15:25


]]>
2013-03-17T16:06:25+02:00 2013-03-17T16:06:25+02:00 http://www.barcisecond.ro/forum/viewtopic.php?t=168&p=637#p637 <![CDATA[Caiac, canoe • Sfaturi pentru cumpararea unui caiac canoe]]>
Conform definiției oficiale, caiacul este o ambarcațiune sportivă cu unul sau mai multe posturi de vâslit, ascuțită la ambele capete, cu suprafața de alunecare netedă și care este condusă cu un tip de vâsle nefixate numite padele, din poziția așezat. Padela este un tip de vâslă prevăzută cu pale la ambele capete.
Caiacele diferă în primul rând prin forma carenei, aceasta putând determina diferite stiluri de caiac. Vom analiza în acest capitol caiacul pentru ape limpezi, preferat de începătorii în vâslit – informații despre caiacul de ape repezi (whitewater) puteți citi în capitolul “Rafting” din acest site.

Vâslitul recreațional poate fi practicat pe lacuri artificiale mici, râuri liniștite, lacuri naturale, golfuri protejate la ocean și bălți cu apă sărată. Mulți pasionați ai acestui hobby folosesc caiacul pentru pescuit sau fotografie. Caiacul de agrement poate transporta între unu și trei vâslași astfel: caiac individual (1 pers), caiac tandem (2 pers) și tri-caiac (3 pers). Acest tip de caiac (de agrement) prezintă următoarele caracteristici:

-are o capacitate mică de stocare;
-deschiderea carlingei este mai mare pentru a ușura urcarea și coborârea vâslașilor;
-traversa este mai lată pentru mai multă stabilitate;
-caiacul nu este foarte lung (maxim 3,5m) pentru a fi mai ușor de ridicat (este și mai lent datorită lungimii mai mici);
-este realizat din plastic turnat prin rotație, iar costul se menține astfel scăzut (între 300 și 800$).
Caiacul de agrement se adaptează fiecărei necesități și astfel putem întâlni: caiac sit-on-top, caiac tandem, caiac gonflabil, caiac pliabil, caiac super-ușor pentru drumeții turistice, caiac de mare, caiac pentru pescuit, caiac pentru copii și caiac cu pedale.

•Caiacul sit-on-top

Este ideal pentru orice începător sau pentru copii deoarece este practic și ușor de folosit. Carlinga acestui caiac este deschisă, iar vâslașul stă pe o mini-banchetă. Deoarece traversa caiacului este mai lată, mica ambarcațiune este mai stabilă, iar riscul de a se răsturna este considerabil mai mic și, chiar dacă s-ar răsturna, caiacul se întoarce imediat în poziția inițială deoarece este din plastic și are carlinga deschisă.
Caiacul sit-on-top este preferat de tineri, fiind ușor de manevrat, însă este ideal și pentru pescuit. Cum traversa este mai lată, vâslașul va avea nevoie de o padelă mai lungă. Acest caiac este cel mai popular dintre caiacele pentru agrement, căci statisticile arată că ocupă o treime din vânzările totale de caiace la nivel mondial. Caiacul sit-on-top poate fi atât individual (pentru o singură persoană), cât și tandem (2 pers). Unele modele prezintă un mic compartiment etanș în vârf care folosește drept spațiu de depozitare. Fiind fabricat din plastic (plastic turnat prin rotație) sau fibră de sticlă, acest tip de caiac este ușor de întreținut, ușor de cărat și durabil. De regulă, întâlnim caiace sit-on-top de închiriat pe plaje, lacuri și alte destinații turistice.

•Caiacul pentru 2 persoane

Cunoscut și sub numele de caiac tandem, acest caiac transportă doi vâslași așezați în linie. Poate fi fabricat din diverse materiale, precum plastic, fibră de sticlă, lemn; de asemeni, putem întâlni caiac tandem gonflabil sau pliabil. Caiacul tandem poate avea o singură carlingă mare, în care încap ambii pasageri sau două carlingi închise separate. Fiecare va alege varianta cu care se simte cel mai bine. O singură carlingă mare și deschisă îi poate fi de folos unui vâslaș care călătorește singur și are mult echipament. Caiacul cu două carlingi permite vâslașilor să poarte sprayskirt (mici “fustițe” impermeabile), dar chiar și fără acestea, carlingile închise îi vor proteja de stropii de apă.
Caiacul pentru 2 persoane este mai lat (traversa este mai lată) și astfel sunt necesare padele mai lungi. Avantajul padelelor mai lungi este că fac caiacul să inainteze mai repede (deoarece pun mai multă apă în mișcare pe lângă caiac). Pentru a înainta fără să-și lovească padelele una de cealaltă, pasagerii trebuie să vâslească simultan, pe părți diferite ale caiacului. De obicei, vâslașul mai puternic stă în pupă (în partea din spate a caiacului), iar cel mai slab în proră, pentru a stabili ritmul vâslitului. În caz că nu poate ține pasul cu vâslașul puternic, acesta din urmă poate opta pentru o padelă mai lungă.

Printre dotarile unui caiac se numără și cârma, aceasta ușurând controlul caiacului (manevrarea acestuia și schimbările de curs)astfel: direcția se păstrează cu ajutorul unei cârme dirijate cu picioarele, printr-un sistem de cabluri și levier. Din cauza lungimii și greutății padelelor, caiacul tandem poate fi destul de greu de întors, mai ales dacă vâslașii nu se sincronizează. Pentru a întoarce un caiac tandem, vâslașii trebuie să vâslească pe părți diferite ale caiacului astfel: în timp ce vâslașul din proră (din față) vâslește în sensul înaintării, coechipierul său vâslește către înapoi, pe partea opusă a caiacului. Cei doi trebuie să vâslească ferm, să pivoteze în același timp, pentru a întoarce caiacul.
Pe scurt, caiacul pentru 2 persoane este potrivit pentru:
-a-l împărți cu un coechipier;
-drumețiile individuale (scaunul poate fi repoziționat și adaptat pentru un singur vâslaș);
-excursiile mai lungi de 3 zile care necesită multe bagaje.
În schimbul unui preț rezonabil, ne putem bucura de un caiac versatil, care poate fi adaptat atât pentru călătoriile în cuplu, cât și pentru drumețiile individuale.

•Caiacul gonflabil

Contrar opiniei generale, caiacul gonflabil este foarte sofisticat, construcția sa este gândită de experți în domeniu, este construit din materiale superioare, ușoare și durabile, astfel încât performanțele sale să fie cu adevărat impresionante. Acest tip de caiac poate avea structura de rezistență întărită suplimentar de un schelet din fibră de sticlă și poate fi comparat cu un caiac din plastic la capitolul stabilitate și siguranță. Unele modele de caiac gonflabil au carena acoperită cu un strat rezistent de PVC și au podea solidă.

Supapele sunt construite astfel încât să se adapteze oricărei pompe și sunt de înaltă calitate. Umflată cu o pompă de picior, această ambarcațiune este gata să fie lansată la apă în mai puțin de 20 minute. Caiacul este alcătuit din mai multe compartimente gonflabile care asigură o flotabilitate excelentă și este foarte ușor de transportat chiar și umflat fiind. Caiacul gonflabil are două variante: individual (pentru o singură persoană) și tandem (2 pers), fiind util mai ales în plimbările de agrement și în pescuit, atât pe ape liniștite, cât și pe râuri învolburate.
Lungimea unui astfel de caiac variază între 2,4 și 4,5m (8’-15’), și poate fi împăturit și transportat cu ușurință în portbagajul mașinii, fără a mai fixa nimic pe plafon. În mod evident, acest caiac poate fi depozitat mult mai ușor decât un caiac de plastic. Când alegeți un caiac gonflabil, aveți în vedere că un caiac mai scump, cu tehnologie și materiale superioare, vă garantează un plus de siguranță în drumețiile pe apă.

•Caiacul pliabil

Caiacul pliabil are drept sursă de inspirație caiacele indigenilor din zona arctică – Nordul Amercii de Nord, Siberia și Groenlanda. Caiacele originale aveau la bază un schelet din lemn acoperit cu piele de focă, piele care asigura o flotabilitate foarte bună a caiacului, având în același timp greutate mică. Respectând modelul original, caiacul pliabil modern are la bază un cadru din materiale rezistente și usoare, acoperit cu o folie de PVC.

După cum îi spune și numele, avantajul acestui caiac îl reprezintă cadrul flexibil, care permite plierea caiacului pentru o depozitare mult mai ușoară. Acest aspect nu influențează însă durabilitatea caiacului, căci rezistența și performanțele sale sunt comparabile cu ale unui caiac clasic, din plastic.
Caiacul pliabil se adaptează diferitor situații și întrebuințări: vâslit de agrement, scurte drumeții turistice, pescuit, etc. , având și avantajul spațiului destul de ofertant pentru depozitare din carlingă. Lungimea caiacului variază între 2,4 și 5,2m (8’ -17’), se asamblează rapid, podeaua carlingii este întărită suplimentar și, atunci când este pliat, cadrul și copertina din PVC se împăturesc până când întreg ansamblul ajunge la mărimea unei valize. Chiar și padelele se desfac în mai multe bucăți. În funcție de dimensiuni și poziționarea locurilor pentru pasageri, caiacul tandem poate transporta o singură persoană sau două.
Acest caiac este soluția perfectă pentru pasionații vâslitului care nu dispun de un spațiu generos de depozitare, însă vor să se bucure de acest hobby ani la rândul, fără să mai închirieze un caiac la fiecare ieșire în larg. Atunci când decideți să achiziționați un caiac pliabil, este bine să aveți în vedere că o investiție în calitatea produsului vă garantează siguranță, dar și o durabilitate superioară a ambarcațiunii.

•Caiacul super ușor pentru drumeții turistice
Acest caiac este destinat în special începătorilor datorită caracteristicilor sale: este mai lat pentru a oferi mai mult spațiu de depozitare decât un caiac de agrement clasic, este mult mai stabil și nu pune probleme nici unui începător, iar prețul său este modest (materialele plastice folosite sunt în schimb destul de puțin durabile).
Caiacul super ușor pentru drumeții turistice transportă o singură persoană și, deși este începător, pasagerul se simte în siguranță și încrezător, căci acest caiac este ușor de controlat și de cârmuit. Caiacul super ușor este indicat în special pe ape liniștite, închise.

•Caiacul de mare

Caiacul de mare este o altă variantă a caiacului sit-on-top, iar designul său se inspiră din caiacele nativilor din zone arctice precum Alaska, nordul Canadei și Sudul Groenlandei. Caiacul de mare este mai lung, mai solid și mai rezistent decât un caiac normal și poate transporta mai multă încărcătură, fiind astfel ideal pentru drumețiile de câteva zile. În ciuda dimensiunilor, acest caiac este ușor de manevrat pe mare, iar în condiții de mare agitată și furtună, reușește să-și mențină cursul și să nu se răstoarne.
Caiacul de mare este conceput din materiale plastice, fibră de sticlă sau carbon-kevlar, iar carena este întărită cu un strat de spumă și PVC. Aceste materiale sunt destul de rezistente încât să facă față oricăror condiții din larg. Lungimea caiacului variază între 3,6 și 7,3m (12’-24’) și își păstrează foarte bine direcția pe ape agitate datorită unei aripioare fixate pe fundul ambarcațiunii. Lungimea destul de mare oferă caiacului viteză sporită la înaintare, însă îl face destul de greu de întors. Caiacul de mare este destinat drumețiilor individuale și este prevăzut cu spații generoase de depozitare, situate în ambele capete ale acestuia.

• Caiacul pentru pescuit
Caiacul pentru pescuit îi oferă pasagerului două variante: sit-on-top și sit-inside, variante care prezintă o carlingă descoperită și un scaun pe care pescarul ia loc, sau o carlingă acoperită, sub care pescarul își poate întinde picioarele. Acest caiac este special conceput pentru a acoperi toate nevoile unui pescar: cuprinde spații generoase de depozitare pentru undițe și alte scule, cutii cu momeală, sisteme GPS și de scanare a fundului apei, etc.
Dotările unui caiac pentru pescuit depind și de tipul de apă pe care se pescuiește. Astfel, în pescuitul pe lac, nu viteza de înaintare a caiacului este importantă, ci manevrabilitatea sa – pescarul va alege un caiac mai scurt, mai ușor și mai agil, care poate fi întors cu ușurință; dacă alege să pescuiască pe ape deschise (golfuri, mare, ocean), pescarul va opta pentru un caiac mai lung și mai îngust, care poate străbate distanțe mari într-un timp mai scurt.
Caiacele de pescuit “sit-on-top” sacrifică viteza pentru stabilitate, căci sunt mai late. Platforma întărită contribuie și ea la stabilitatea caiacului. Pe ape liniștite, sunt ușor de manevrat, iar traversa lată îi permite pescarului să aibă acces ușor la toate echipamentele sale sportive. De cealaltă parte, caiacul “sit-in” protejează mai bine pescarul de apă și vânt datorită stratului impermeabil care îi acoperă acestuia partea inferioară a corpului, însă sunt mai puțin stabile decat cele amintite mai sus, iar accesul pescarului la unelte și accesorii sportive este mai dificil. Caiacul sit-in este preferat în general de pescarii care ies în larg și au nevoie atât de protecție, cât și de viteză.

Caiacul pentru pescuit poate fi dotat cu o cârmă, instrument care permite un control crescut al caiacului și o întoarcere ușoara a acestuia pe apă. Direcția este menținută sau modificată mult mai ușor cu ajutorul unei cârme, iar un astfel de caiac poate fi dotat suplimentar și cu pedale. Pescarii preferă cu siguranță un caiac cu pedale și cârmă, căci își pot folosi mâinile în voie, pentru a-și aranja sculele, în timp ce ambarcațiunea înaintează. Caiacul cu pedale are carlinga deschisă și este de tipul “sit-on-top”, permițându-i pescarului să-și miște în voie picioarele.
Pentru a alege caiacul de pescuit adaptat nevoilor noastre, trebuie să avem în vedere câteva aspecte:
-Dacă pescuitul este doar de agrement (prindem și apoi eliberăm peștii) – nu vom avea nevoie de spațiu suplimentar în caiac pentru captură;
-Vom alege caiacul și în funcție de dimensiunile noastre, în special de lungimea picioarelor – este important să putem întinde și mișca cu lejeritate picioarele în caiac;
-Cărăm mult echipament pentru pescuit? (undițe, scule, momeală, plase etc);
-Dorim să ne echipăm caiacul cu sisteme de GPS și sonare? – Caiacul trebuie să aibă suprafețe speciale pentru montarea acestor echipamente;
-Pe ce ape dorim să pescuim? Pe apele liniștite (lacuri) vom alege un caiac mai scurt și mai ușor de manevrat, în timp ce pe apele deschise este recomandat să optăm pentru un caiac mai lung și mai rezistent, care înaintează mai repede.

•Caiacul pentru copii

Alegerea caiacului potrivit pentru un copil este un lucru ușor – mai greu este în schimb să stabilim dacă acel copil este pregătit sau nu pentru un caiac. Dacă copilul refuză categoric să poarte o vestă de salvare sau nu pare capabil să controleze caiacul de unul singur, poate e mai bine să abandonăm pentru moment ideea unui caiac pentru copil. În cazul ideal, copilul ia cursuri de caiac înainte de a urca într-unul.
Cel mai bun tip de caiac pentru un copil este “sit-on-top”, căci carlinga deschisă permite urcarea și coborârea cu ușurință din caiac, iar lățimea acestuia asigură stabilitate. Chiar și în cazul unei răsturnări, caiacul se întoarce imediat în poziția inițială, iar copilul se poate urca cu ușurință pe acesta. Exista și varianta carlingii închise. Caiacul pentru copii este din materiale plastice ușoare și rezistente, fibră de sticlă sau materiale gonflabile. Caiacul gonflabil este de obicei cel mai la îndemână, fiind ușor de montat, transportat și depozitat.

• Caiacul cu pedale
Acest caiac este dotat cu un sistem unic de pedale, sistem integrat în carenă, care îi permite vâslașului să aibă mâinile libere în timp ce caiacul înaintează. Pedalele acționează un sistem de aripioare montate sub carenă care propulsează caiacul, sau un motoraș. Avantajul unui astfel de caiac este că pedalele și aripioarele pot fi demontate atunci când intrăm pe ape puțin adânci. Dacă alegem un caiac cu pedale, putem opta și pentru o dotare suplimentară: o cârmă acționată manual.

Datorită comodității și utilității sale, acest tip de caiac este preferatul pescarilor și pasionaților de fotografie. În funcție de activitatea practicată, caiacul poate avea caracteristici specifice – de ex, caiacul adaptat pentru pescuit conține mai multe spații de depozitare pentru momeală și unelte, o baterie pentru răcire și platforme pentru montarea echipamentelor. Pescarul are acces la toate echipamentele sale de pescuit, având mâinile libere, iar caiacul se deplasează cu un efort minim din partea sa datorită pedalelor.
Caiacul cu pedale este ideal și pentru vâslașii trecuți de a doua tinerețe, care și-au pierdut din forța brațelor. Caiacul cu pedale poate transporta o singură persoană, dar și două. Lungimea sa variaza între 3 și 5m, iar greutatea între 20 și 30kg. Traversa este suficient de lată pentru a oferi stabilitate și sigurantă caiacului, fără a afecta însă viteza de înaintare și manevrabilitatea.

• Cum ridicăm în mod corect un caiac?

Înainte de a ridica în spate un caiac, este recomandat să facem câteva exerciții de încălzire și stretching, urmărind să lucrăm în special trenul superior (umerii, brațele și spatele). În caz contrar, ne putem supra-solicita spatele, iar durerile ne vor strica cu siguranță scurta plimbare pe lac. Încălzirea nu trebuie să dureze în general mai mult de 5minute. Când ridicăm un caiac în spate, nu doar greutatea acestuia ne poate cauza dureri lombare, ci și modul greșit de a-l ridica. O tehnică corectă de ridicare a caiacului urmărește distribuirea uniformă a greutății astfel încât să nu fie solicitată doar o anumită grupă musculară.

O tehnică corectă de ridicare a caiacului presupune:
-Să îndoim genunchii (nu mijlocul) pentru ca greutatea să fie susținută de mușchii picioarelor;
-Să luăm pauze constant dacă distanța pe care cărăm caiacul este foarte mare;
-Să eliberăm cărarea pe care vom merge cu caiacul de bolovani, bușteni și alte piedici;
-Să folosim ambele mâini pentru a ridica caiacul;
-Când ridicăm caiacul, nu trebuie să îl smucim de jos, ci să îl ridicăm în etape;
-În timp ce îl cărăm, trebuie să ținem caiacul în permanență lipit corp, cu prora către înainte.
Când scoatem caiacul pe uscat, nu trebuie să îl târâim după noi pentru că astfel îi vom zgâria fundul și subția materialul protector al carenei. Cea mai ușoară metodă de a ridica un caiac este cu ajutorul unui prieten – caiacul poate fi apucat din ambele capete, de mânerele din sfoară cu care sunt dotate caiacele în general. O altă metodă ușoară de a transporta un caiac este fixarea acestuia pe două roți – se fixează pe roți doar un capăt al caiacului, în timp ce văslașul ridică și trage după el celălalt capăt.

Cum ridicăm caiacul pe un umăr?

Cea mai ușoară metodă de a căra un caiac este să îl ridicăm pe un umăr. Începem prin a sprijini caiacul pe diagonală cu solul, o muchie laterală fiind pe iarbă, iar cealaltă lipită de picioarele noastre. Carlinga caiacului este îndreptată către exterior (fundul caiacului ne atinge gambele). Îndoind genunchii, ne aplecăm înspre caiac și ducem un picior în spate pentru stabilitate. Apucăm caiacul de marginile carlingii, menținând mâinile cât mai aproape de piept. Ridicăm ușor caiacul (astfel încât să alunece pe piciorul din față) până la nivelul coapsei.
Menținem în tot acest timp genunchii îndoiți. Îndoim brațul mâinii care ține caiacul de marginea cea mai îndepărtată a carlingii, îndreptând către piept carlinga, și ducem simultan umărul înspre carlingă, astfel încât umărul să intre în aceasta, iar muchia superioară a carlingii să se sprijine pe umăr. Potrivim caiacul pe umăr pentru a-i găsi punctul de echilibru și, îndreptându-ne genunchii, începem să ne deplasăm în direcția dorită.
Această metodă de a transporta caiacul este cea mai sigură, căci ne protejează atât spatele, cât și materialele care acoperă fundul ambarcațiunii de frecarea cu solul.

• Sfaturi pentru întreținerea unui caiac •

a)Întreținerea unui caiac pe durata sezonului cald (sezonul propice vâslitului )
Este complet interzis să târâim după noi caiacul atunci când ne deplasăm de la o locație la alta sau când scoatem caiacul din apă pe uscat. Este prima regulă pe care trebuie să o urmăm dacă dorim ca învelișul caiacului să reziste cât mai mult.
-Protecție UV: Nu doar pielea noastră are nevoie de protecție împotriva razelor ultraviolete, ci și caiacul. Este indicat să aplicăm un strat subțire de spray protector pe caiac (caiacul trebuie să fie spălat și uscat) atât la începutul sezonului de vâslit, cât și la final. Sprayul cu protecție UV pentru caiac se găsește în majoritatea magazinelor cu articole sportive.
-Prelata: Este recomandat să acoperim carlinga cu o prelată atunci când nu folosim caiacul, pentru a împiedica apa și insectele să intre în caiac. Înainte de a acoperi carlinga, trebuie să uscăm și să curățăm foarte bine caiacul pe interior, pentru a evita astfel apariția mucegaiului și țânțarii.

b)Cum depozităm (temporar) caiacul în timpul sezonului estival?

Dacă alegem să ținem caiacul afară pe timpul verii, trebuie să avem în vedere câteva reguli principale:
- Caiacul va sta cu față în jos (carlinga îndreptată către sol) pentru a permite aerului să circule pe dedesubtul acestuia și să aerisească carlinga.
-Un caiac din plastic nu trebuie rezemat în picioare, pentru a nu se deforma, ci trebuie ținut culcat, cu față în jos sau pe o muchie laterală.
-Putem acoperi caiacul cu o prelată specială cumpărată din magazin. Aceste prelate oferă protecție UV și împiedică insectele și umezeala să intre în carlingă. Înainte de a pune prelata, caiacul trebuie spălat și uscat bine.

c)Cum pregătim caiacul înainte de a-l depozita în extra-sezon?
Când sezonul cald, propice vâslitului, se încheie, începem să ne gândim la păstrarea caiacului în condiții optime până anul următor. Este important să avem în vedere câteva reguli elementare de întreținere a unui caiac înainte de a-l pune la păstrare, mai ales dacă aceasta a intrat pe ape sărate. Sarea se cristalizează în îmbinările caiacului, pe șuruburi și scripeți dacă nu este curățată cu atenție de pe caiac după fiecare plimbare în larg.
Pasionații acestui hobby recomandă trei produse esențiale pentru îngrijirea unui caiac: bureți abrazivi, bandă adezivă „duct tape” și spray degripant WD 40. Puteți găsi cu ușurință aceste produse în magazinele de specialitate.

Curațarea și uscarea caiacului

◊ Interiorul caiacului
Alegeți o zi caldă, însorită și uscată pentru a curăța caiacul și începeți prin a-i îndepărta toate piesele de echipament detașabile, capacele din cauciuc ale caiacului, curelușele de prindere (chingile), scaunul și alte piese. Descoperiți canalul de scurgere al caiacului și lasați să se scurgă toata apa din acesta. „Înarmați-vă” cu 3-4 bureți abrazivi și începeți să frecați interiorul carlingii (atât cât ajungeți). Spălați apoi cu furtunul și lasați apa să se scurgă. Apoi stergeți cu o cârpă, prin mișcări circulare, pentru a absorbi apa și murdăria rămasă. La final, băgați din nou furtunul și lăsați apa să se scurgă.
◊ Exteriorul caiacului

Pentru a curăța caiacul pe exterior, este indicat să îl întoarcem cu carena în sus, pentru a putea astfel să spălăm și fundul ambarcațiunii. Dacă nu avem la dispoziție un suport special pentru caiac pe care să îl putem fixa pe orizontală, cu fundul în sus, ne putem folosi de mobilierul de grădină sau putem sprijini caiacul pe diagonală, de un gard sau perete.
Începem prin a spăla caiacul cu furtunul, pentru a înmuia și îndepărta mizeria. Apoi începem să frecăm bine cu buretele abraziv carena, prin mișcări circulare, insistând în zonele unde stratul de murdărie este mai gros. Gradul de murdărie al caiacului (în special al fundului acestuia) depinde de cât de des am vâslit, dar și de apele pe care am circulat. Când curațați caiacul, aveți grijă să pătrundeți și în zonele înguste (de ex sub garnitura de cauciuc a carlingii) în care se pot instala larve. Ridicați cu grijă garnitura de cauciuc pentru a spăla mizeria și absorbiți apoi umezeala rămasă cu o cârpă uscată. În timp ce curățăm caiacul pe exterior, trebuie să verificăm și piesele atașate – corzile de pe punte, mânerele din material textil de la capetele caiacului și compartimentul pentru depozitare din vârful ambarcațiunii. Trebuie să înlocuim corzile roase și orice alt element defectat.
◊ Componentele detașabile
Piesele de echipament detașabile, capacele din cauciuc ale caiacului, chingile, sforile și scaunul/scaunele trebuiesc îngrijite corespunzător înainte de a fi depozitate pentru câteva luni. Vom începe prin a curăța scaunul cu apă și un burete abraziv. Sforile de rezervă și chingile din material textil pot fi curățate mai ușor dacă le lăsăm puțin la înmuiat în apă călduță cu puțin detergent blând. Evitați să folosiți înălbitor, căci acesta poate arde fibrele textile. După clătire, le vom lăsa la uscat în aer liber.

Dacă padelele sunt din două bucăți, le desfacem și curățăm fiecare bucată în parte – le putem spăla cu apă călduță și un detergent blând, le ștergem, după care le lăsăm să se usuce în aer liber. Dacă caiacul este dotat cu o cârmă, trebuie să verificăm cu atenție întreg sistemul de control, cablurile, cârligele, șuruburile și toate celelalte componente. Pentru a debloca șuruburile și piulițele întărite, vom pulveriza spray degripant WD-40.
◊ Depozitarea caiacului
Nu doar soarele poate afecta caiacele din plastic, ci și modul în care acestea sunt depozitate pe durata sezonului rece. Mai precis, caiacul din plastic se poate îndoi în timp, luând forma suportului pe care este așezat. De aceea, nu este recomandat să lăsăm caiacul montat pe capota mașinii prea mult timp.
Cea mai bună metodă de a depozita un caiac este să îl ținem pe orizontală, cu carlinga în lateral. În această poziție, caiacul este supus unei presiuni minime, care nu îl va deforma. Putem monta pe perete un suport pe care să sprijinim caiacul.

• Cum alegem padela potrivită?

Înainte de a investi într-o pereche de padele pentru caiac, este bine să cunoaștem câteva aspecte generale prin care se deosebesc acestea. Vom vedea în magazinele specializate tot felul de padele – padele ieftine, padele scumpe, padele din carbon, din lemn sau din plastic, padele dintr-o singură bucată, telescopice sau din două bucăți. Mai mult decât atât, lungimea padelei variază, dar și forma și diametrul palelor. Având toate aceste variante la dispoziție, cum facem alegerea corectă?

Trebuie să avem în vedere doar câteva aspecte esențiale ale unei padele: forma palelor și lungimea axului padelei. Materialul din care este confecționată padela poate fi de asemeni un criteriu important.
•Forma și unghiul de înclinație al palelor pe ax pot determina eficiența vâslitului astfel: palele orientate în unghi ascuțit față de tija padelei reduc rezistența opusă de vânt atunci când o pală este în apă, iar cealaltă în aer (padela taie aerul, mișcarea sa în aer fiind astfel mai ușoară). O astfel de padelă, deși este mai eficientă, este mai greu de folosit pentru un începător care trebuie să fie atent la modul în care își răsucește încheieturile mâinilor pentru a controla padela.

Forma unei pale poate fi rotunjită sau asculțită, însă acest aspect nu trebuie să fie principala preocupare a unui începător – acesta poate învăța să vâslească practic cu orice tip de padelă, atât timp cât aceasta este potrivită lățimii caiacului și înălțimii vâslașului.
• Lungimea padelei: Putem găsi în magazine padele mici, medii și lungi, fiecare lungime fiind adaptată înălțimii vâslașului. Un adult mic de înălțime sau un copil vor opta pentru o padelă scurtă, persoanele cu înălțime medie pot alege padela medie, iar persoanele înalte (1,80m și peste) vor vâsli cel mai bine cu padele lungi. Lungimea padelei trebuie să fie proporțională și cu lățimea caiacului – cu cât caiacul este mai lat, cu atât padelele trebuie să fie mai lungi. În schimb, o padelă mai scurtă permite o mai bună manevrabilitate a caiacului, mai ales în întoarceri.
•Materialul de fabricație diferențiază padelele prin greutate, flexibilitate și preț. Un singur lucru este important atunci când alegem o padelă: să ne simțim bine cu ea astfel încât vâslitul să fie confortabil și natural.

SURSA: http://www.alegeunhobby.com

Statistici: Scris de pescarulsportiv — 17 Mar 2013, 16:06


]]>
2013-01-27T14:11:34+02:00 2013-01-27T14:11:34+02:00 http://www.barcisecond.ro/forum/viewtopic.php?t=156&p=619#p619 <![CDATA[Caiac, canoe • Ture cu caiacul in Delta Dunarii 6z/5n – Program 2013]]>
Datele la care vor avea loc aceste ture sunt:

Tura Adventure K 6z 1 – 12 – 17 iunie 2013 – 16 locuri

Tura Adventure K 6z 2 – 4 – 9 septembrie 2013 – 16 locuri

Program

Ziua 1 – Intalnire la Tulcea, la ora 9:00, langa trecere bac, punem caiacele pe apa, facem un mic instructaj, semnam protectia muncii si pornim pe apa, pe Dunare in jos, prin balta, pe canalul Mila 36, Garla Sireasa pana la Cot Candura (intersectia cu Sontea). Mergem usor, de voie, avem destul timp. Mai oprim din cand in cand sa ne dezmortim picioarele iar pe la amiaza ne permitem o pauza mai lunguta, de cca o ora, sa mai mancam o gustare si ceva dulce pentru energie. Seara campam la nea Misu Tulceanu si facem un foc de tabara cu cina de camping.

Fiecare participant isi va cara propriile bagaje in caiac, fiti foarte atenti la ceea ce carati cu voi, spatiul de bagaje intr-un caiac este destul de limitat. La maxim 2 zile vom avea acces la un magazin din satele prin care trecem si vom putea sa ne improspatam proviziile de mancare si apa, nu trebuie sa carati de la inceput toata mancarea si toata apa.

Fiecare participant isi va aduce mancarea pentru aceasta tura, dupa preferintele culinare ale fiecaruia. De obicei luam la comun legume si facem o mare salata, un ceaun de ciorba sau un gratar de pui/peste/porc.

Ghidul va merge impreuna cu voi, intr-un caiac.

Zilele 2, 3, 4, 5 - Vom strabate o buna parte din Delta Dunarii cu caiacele, in mare vom urma ruta Tulcea – Sontea – Mila 23 – Manastirea Sf Atanasie – Matita – Merhei – Letea – Crisan. In ultima seara trebuie sa ajungem la Crisan, sa ne cazam. Pentru aceasta ultima seara avem cazarea asigurata la o pensiune locala de 3 margarete, in camere duble, cu baie proprie si o cina buna, bazata pe preparate din peste.

In functie de nivelul apei si conditiile meteo traseul poate varia, in general preferam sa alegem rute mai putin folosite de barcile cu motor, canale mici, cat mai salbatice, lacuri cu apa mica, zone neumblate.

Ziua 6 – Mic dejun iar apoi transferul la Tulcea, cu barcile noastre.

Caiacele

Pe care le folosim in aceste ture sunt caiace de tura de cea mai buna calitate, single sau duble. La inscriere va rugam sa ne spuneti ce fel de caiac doriti.

Trebuie sa aveti la voi:

Cort (bun!)
Sac de dormit
Haine de sezon – neaparat palarie de soare, haine lungi sa nu va prajeasca soarele
Solutii de plaja
Solutii de tantari (antiinsecte)
Mancarea (fara cina din seara 5 si mic dejun din ziua 6), este o foarte buna idee sa aveti la voi, la indemana, dulciuri (batoane energizante, batoane de cereale, ciocolata)
Apa, multa apa, trebuie sa fiti bine hidratati, eventual puteti lua cu voi solutii de hidratare, sucuri energizante (NU RedBull ci variantele pentru sportivi)
Protectii impermeabile pentru telefoane si aparatura foto
Saci impermeabili sau butoiase pentru haine si echipamente
Bagaje

Cand plecati cu caiacele, calculati-va bagajele ca atunci cand mergeti pe munte, orice este in plus lasati acasa. Nu aveti nevoie de haine de gala, de pantofi de seara si alte minuni. Spatiul in caiac este f limitat si orice kg in plus va va ingreuna vaslitul.

Toate bagajele trebuie sa fie ULTRA compactate, fiecare caiac dispune de un spatiu de depozitare in sau pe pupa (partea din spate) si unul in sau pe prova (partea din fata) deci nu puteti cara mai mult de 2 bagaje de persoana.

Mancarea

In sezonul cald nu luati cu voi foarte multa mancare, strict cat mancati prima si a doua zi, pana la cina. Nu luati mezeluri proaspete sau alte forme de carne, este foarte bine sa evitati carnea in totalitate. Luati branzeturi ambalate, batoane energizante (batoane de cereale), batoane proteice, dulciuri, fructe uscate, fructe proaspete etc.

Camping

Fiecare participant va dormi in cortul propriu, este foarte indicat sa va uniti 2-3 intr-un cort pentru compactarea cat mai eficienta a bagajelor. Montarea si demontarea cortului revine participantilor, ghdiul va va ajuta dar NU este in sarcina sa montarea si demontarea tuturor corturilor.

Pretul acestui program este de:

1.050 lei/pers

Pretul este per persoana si este exprimat in LEI (RON)

Pretul include:

Inchirierea caiacului pentru 7 zile
Ghid care va merge alaturi de voi, in caiacul lui
Cina din ziua 5 si mic dejun in ziua 6
o noapte de cazare in Crisan, ultima noapte.
Masina pentru vizita la Padurea Letea
Permis de acces in Delta Dunarii, avem nevoie sa ne transmiteti Nume, Prenume si Localitatea de Domiciliu cu minim 7 zile inainte de tura, pentru a avea timp sa cumparam permisele.
Rezervari si detalii la iliuta@fotonatura.ro sau 0740 357 073 | 0732 805 143.

MG_9354-300x199.jpg20120705_9807-300x199.jpg2011-09-7679-300x199.jpg

Statistici: Scris de Cristi — 27 Ian 2013, 14:11


]]>
2013-01-27T13:59:33+02:00 2013-01-27T13:59:33+02:00 http://www.barcisecond.ro/forum/viewtopic.php?t=154&p=617#p617 <![CDATA[Caiac, canoe • Canotca]]> "Ca să creăm prototipul am colaborat cu unul dintre puţinii făcători de bărci din lemn din Tulcea, un om pasionat cu care vrem să deschidem şi o şcoală – atelier în care această meserie să fie salvată". Canotca este,pentru Paul Vasiliu, "uşoară, sprintenă, uşor de condus şi capabilă să transporte trei persoane în condiţii confortabile. Este tânără şi dornică să vă cucerească inimile. Vă aşteaptă cu aspectul ei de lemn bine prelucrat, cu silueta ei zveltă şi cu plăcerea de a călători împreună. "

De la lotca specifică zonei Deltei am păstrat forma suplă și culoarea. Dar cel mai important, am păstrat materialul - lemnul – care în ambarcațiunile fabricate în prezent nu mai este folosit, fiind înlocuit cu fibra de sticlă. Canotca folosește lemnul și tehnologii speciale pentru a menține o greutate scăzută, dar cu o rezistență ridicată la utilizare îndelungată. În plus, întreținerea este foarte uşoară și are costuri minime.
Toate aceste inovații s-au născut din experienţa îndelungată a lui Ivan Patzaichin, ajutat de o echipă de specialiști în diverse domenii: construcția de bărci tradiționale, design de obiect, design vestimentar, arhitectură.
Această ambarcaţiune este podusă prin metode şi tehnologii cu un grad ridicat de responsabilitate faţă de mediu şi societate. În anii următori prin intermediul programului Rowmania vor fi demarate iniţiative legate de încurajarea creativităţii şi promovarea inovaţiilor 100% româneşti.

Sursa: http://rowmania.ro

Statistici: Scris de Cristi — 27 Ian 2013, 13:59


]]>
2013-01-27T13:57:39+02:00 2013-01-27T13:57:39+02:00 http://www.barcisecond.ro/forum/viewtopic.php?t=153&p=616#p616 <![CDATA[Caiac, canoe • Centrul de Ecoturism Rowmania Crișan, primul centru...]]>
Miercuri, 25 iulie 2012, am lansat Centrul de Ecoturism Rowmania Crișan (CER) în localitatea Crișan din județul Tulcea, în prezența ambasadorului SUA, a reprezentanților organizațiilor implicate în finanțarea acestei inițiative – Romanian American Foundation (RAF), Fundația pentru Parteneriat, a Programului de Granturi Mici-Fondul Global de Mediu (SGP-GEF), a reprezentanților companiilor susținătoare – Aqua Carpatica (Valvis Holding) şi MOL România, precum și a partenerilor locali și a autorităților locale din localitățile Deltei Dunării, implicați în proiect, de față fiind și presa de specialitate invitată.



Prezent la lansare, Excelența Sa dl. Mark Gitenstein, Ambasadorul SUA a declarat că este extrem de bucuros să poată participa la marcarea bornei ”kilometrice 0” a ecoturismului în Delta Dunării. Ivan Patzaichin, președintele Asociației Ivan Patzaichin-Mila 23 a declarat: „Ne-am propus lansarea inițiativei Rowmania la Crișan în mijlocul Deltei, pentru aceia care vor să descopere o altfel de Deltă în mișcarea lină a unei canotci. De aici se pot porni, astfel, călătorii către restul Rezervației.” Andrei Blumer, președintele Asociației de Ecoturism din România consideră că: ”Este important să avem concepte puternice de dezvoltare locală care pot genera proiecte reale, finanțabile. În acest context, CER este un model de abordare durabilă la nivel local prin ecoturism care poate fi replicat și în alte destinații de ecoturism din România”.


Inițiativa Centrul de Ecoturism Rowmania Crișan (CER) este un proiect pilot de antreprenoriat social al Asociației de Ecoturism Romania (AER) și al Asociației Ivan Patzaichin-Mila 23. Centrul va fi primul din viitoarea rețea de 10 centre Rowmania ce vor fi create în Rezervația Biosferei Delta Dunării.

Centrele de ecoturism din rețea vor oferi vizitatorilor Deltei Dunării trasee de turism lent, cu ghidare și interpretare atât la centru cât și prin intermediul însoțitorilor în tururi, iar pentru tururile pe canale, vor fi folosite canotci-ambarcațiuni tradiționale din lemn, confecționate local, forța de muncă implicată în proiect fiind cea locală.

Această inițiativă de ecoturism este susținută de Aqua Carpatica și este pusă în practică prin diferite proiecte de dezvoltare durabilă, din finanțări diverse, astfel:

- „Centrul de Ecoturism Rowmania Crișan - Înțelegând moștenirea naturii într-un mod lent” în cadrul programului de finanțare „Antreprenoriat Verde” derulat în parteneriat de către Romanian - American Foundation şi Fundaţia pentru Parteneriat;

- ”La pedale și pagaie – Ecoturism în Retezat - Țara Hațegului și în Delta Dunării pentru dezvoltarea comunităților locale și conservarea biodiversității”, proiect finanțat prin Programul de granturi mici GEF-SGP, UNDP;

- „Cu canotca în Deltă: metode inovative de interpretare a naturii”, proiect finanţat de MOL România şi Fundaţia Pentru Parteneriat.

Vă invităm să vizitați http://www.slowtourism.ro , pagina de prezentare a Centrului de Ecoturism Crișan unde veți putea face rezervări de tururi cu canotci în Delta Dunării.

Statistici: Scris de Cristi — 27 Ian 2013, 13:57


]]>
2013-01-27T13:56:22+02:00 2013-01-27T13:56:22+02:00 http://www.barcisecond.ro/forum/viewtopic.php?t=152&p=615#p615 <![CDATA[Caiac, canoe • Cu canotca in Delta Dunării - trasee tematice cu autoghid]]>
p000000010012_harta-traseu-tematic..800x800..n.jpg

SURSA: http://rowmania.ro

Statistici: Scris de Cristi — 27 Ian 2013, 13:56


]]>
2013-01-27T13:54:10+02:00 2013-01-27T13:54:10+02:00 http://www.barcisecond.ro/forum/viewtopic.php?t=151&p=614#p614 <![CDATA[Caiac, canoe • Ivan Patzaichin, despre ce a mers și ce nu în 2012 ...]]>
Ivan Patzaichin a răspuns întrebărilor Jurnalul.ro (autor: Simona Lazar Tudor Cires), într-un interviu cuprinzător despre cariera sportivă, pasiunea pentru Deltă, idealuri și proiectele pentru un turism românesc responsabil.

"Campion național, european, mondial și olimpic, Ivan Patzaichin a gustat din toate cupele victoriei. Născut la Mila 23, la 28 noiembrie (zi în care se serba hramul bisericii din sat – Sf. Iona Gură de Aur, pe stil vechi), avea să primească numele de Ivan. În urmă cu 63 de ani, în inima Deltei, începea lungul său drum, cu pagaia în mână, pe fluviul vieții. Ar fi putut să rămână acolo, în satul lui, pescar-fruntaș. Dar a vrut mai mult pentru el, când a ales sportul de performanță. A vrut mai mult pentru țară, când și-a spus, înainte de fiecare competiție: „totul sau nimic”. A vrut mai mult pentru oamenii din satul lui, pentru oamenii Deltei, atunci când a ales să revină între ei, cu proiecte îndrăznețe, care să le schimbe prezentul, viitorul... Aflați mai multe dintr-un lung interviu despre sport, familie, turism, gastronomie și idealuri, despre cele mai recente provocări ale mereu neobositului performer Ivan Patzaichin.

A fi respectuos: o virtute

- V-ați născut chiar în ziua în care, în satul dumneavoastră din Delta Dunării, Mila 23, avea loc hramul bisericii din localitate, iar părinții au decis să purtați numele Ivan (Ion), după cel al sfântului protector a cărui onomastică se potrivea atunci. Încep acest interviu facând apel la cele mai îndepărtate amintiri: anii frumoși ai copilăriei...
Pentru mine, Mila 23 înseamnă tot ce am realizat în viață. Cred că oamenii de acolo, în primul rând părinții, familia și prietenii, mi-au arătat sensul vieții, încurajându-mă să aleg o carieră în sport, care mi-a adus cele mai mari satisfacții. Acest fapt m-a făcut și să mă întorc înapoi, sufletește și cu idei noi pentru cei de acolo. M-am simțit obligat să mă întorc, pentru că le datorez foarte mult. Copilăria mea a fost frumoasă; am fost singur la părinți și s-ar putea crede că am fost răsfățat, deși viața nu ne dădea prea multe ocazii și motive de răsfăț; cred, totuși, că în mediul acela eram un răsfățat, pentru că tot satul mă iubea; cumva, simțeam acest lucru încă de mic, pentru că mă învățaseră de acasă să salut pe cei pe care îi întâlneam, indiferent dacă îi cunoșteam sau nu, iar după aceea, când oamenii se întâlneau cu părinții, îi auzeam spunând despre mine: "Vai, ce copil cuminte aveți! E respectuos și salută!". Chestiile astea m-au făcut să rămân, toată viața, un om respectuos; poate că lumea nu apreciază acest comportament de om modest, respectuos, unii m-ar putea lua drept un fraier... și ar gândi că sunt un individ slab... dar, pentru mine, a fost ceva sincer și cred că această calitate mă definește în continuare. E, mai curând, o calitate care m-a ajutat și în sport, acolo unde respectul față de partenerul de competiție se aseamănă cu respectul meu pentru oamenii cunoscuți și necunoscuți pe care-i salutam pe ulițelei Milei 23. Oricum, la vârsta mea de 63 de ani, e, deja, prea târziu să mă mai schimb dacă, prin absurd, aș fi constrâns s-o fac... - V-ați născut chiar în ziua în care, în satul dumneavoastră din Delta Dunării, Mila 23, avea loc hramul bisericii din localitate, iar părinții au decis să purtați numele Ivan (Ion), după cel al sfântului protector a cărui onomastică se potrivea atunci. Încep acest interviu facând apel la cele mai îndepărtate amintiri: anii frumoși ai copilăriei...
- Este acel bun-simț al omului de la țară, pentru că, în Deltă, e la fel de "la țară" ca în Bărăgan; se trăiește, nu?, la fel de greu pe apă, ca și pe uscat...
- Cu timpul, s-au mai schimbat unele lucruri, dar cred că, în profunzime, omul Deltei a rămas același individ modest; în momentul în care ajungi "pe sufletul lui", nu mai scapi: e în stare să-ți dea și cămașa de pe el... Sunt oameni deosebiți, care trăiesc, într-adevăr, o viață foarte grea și întotdeauna i-am respectat pentru asta. Chiar dacă se mai crede despre ei că sunt mari băutori de vodcă, n-am îndrăznit să-i condamn niciodată.
- Ei fac parte dintre acei oameni care impun așa respect, încât vă era rușine să vă întoarceți acasă, de la concursuri, fără vreo medalie?
- Asta, da!... Mie îmi era rușine să mă întorc chiar și în familie, fără medalii... Nici chiar în fața fiicei mele nu m-aș fi întors fără medalie. Odată, la Snagov... terminasem o cursă pe locul doi și când am coborăt de pe podium, am luat medalia "de argint" de la gât și i-am pus-o ei – avea vreo patru anișori, atunci; gestul fetei a fost neașteptat pentru mine și pentru toată lumea din jur, pentru că a luat medalia și a aruncat-o în lac; adică, locul doi însemna, pentru ea, o înfrângere... Același sentiment l-am trăit și eu, în mai multe ocazii...

Poveștile din barca bunicului

- Să ne întoarcem la Mila 23. Ați intrat bărbătește în viață, cum se spune, pentru că prima dumneavoastră ocupație a fost cea de pescar.
- Familia mea era destul de săracă și singura modalitate de a munci era, atunci, pescuitul. Toți bărbații din sat erau pescari. La Mila 23 nu exista decât o școală generală. După absolvire, aveai doar două opțiuni: să pleci din Deltă ori să te faci pescar. Când am terminat școala, n-aveam nici 16 ani, m-am angajat ca pescar-ajutor. Așa m-am maturizat, în barca de pescar.
- Vă amintiți diminețile petrecute în stufărișurile Deltei?
- Nu știu când a început legătura mea cu apa. Mi-aduc perfect aminte prima mea ieșire: m-am trezit, într-o dimineață, în barca bunicului meu; noi aveam casa lângă cea a bunicului și, de multe ori, adormeam la el. Fac o paranteză: bunicul era un om care se străduia să fie la zi cu tot ce se întâmpla în țară, în lume și în comunitatea noastră; era abonat la ziare și avea o bibliotecă pe care o ținea în cufere de lemn rusești. La el am ascultat primele povești care mi-au inspirat copilăria. Ne adunam, nepoții, seara, și el ne citea ori ne povestea. De foarte multe ori, adormeam acolo. Astfel că, într-una din acele zile, aveam doar câțiva ani pe-atunci, m-am trezit, dimineața, într-un clipocit de apă și am realizat că sunt, cu bunicul, în barcă, în mijlocul apelor, la pescuit. Nu știu foarte bine când am trecut din lumea poveștilor în cea reală, a pescarilor, dar acel moment, când m-am trezit în barca bunicului, n-am să-l uit niciodată.
- V-ați născut într-o familie de lipoveni și știu cât de importante sunt, în comunitatea dumneavoastră, tradițiile religioase și folclorice. M-a impresionat legătura dintre familie și biserică.
- Lipovenii sunt foarte credincioși. O parte din copilăria mea s-a petrecut în biserică. Mâncam bătaie dacă nu mergeam la biserică. Lipovenii țin cultul ortodox pe stil vechi. Eu acum petrec sărbătorile și pe stil nou și pe stil vechi, pentru că nu pot să-mi dezamăgesc apropiații. Dar dacă stau să mă gândesc, ortodocșii de rit vechi au obiceiuri destul de dure: postul e mai aspru, abaterile de la regulile de conviețuire în comun sunt sancționate dur... De exemplu, dacă divorțezi fără acordul comunității, nu mai ai voie, timp de șapte ani, să intri în biserică; pe urmă, crucile sunt obligatorii aproape în toate cele: te închini chiar și când bei un pahar cu apa!... Vă dați seama, la fiecare pahar de vin, lipoveanul face cruce...
- Dar, mama dumneavoastră vă cânta, în copilărie?
- Sigur, și eu cântam. Am mai uitat unele cântece, dar atunci, până să plec din sat, ne adunam băieții și fetele, mergeam prin sat și cântam; era o regulă. Nici n-aveai altceva de făcut, decât "să te aduni" ori să stai la bufet... Colindele noastre erau, de asemenea, foarte frumoase.

Pescar-fruntaș ori campion?

- Când s-a schimbat viața dumneavoastră și ați fost extras din lumea satului?
- Schimbarea asta o doream de când eram la școală. Pentru că visam la altceva. De mic, eram convins că, dacă ramân acolo, n-am altă soluție decât să devin pescar-fruntaș Prin clasa a șasea, aveam un profesor de fizică, îl chema Vunvulea Dumitru. Era din zona Olteniei. Din păcate, nu l-am mai văzut, de-atunci, niciodată; îmi plăcea cum ne preda lecțiile și îmi ziceam că ar trebui să mă fac profesor de fizică... Sau, erau zile când vedeam avioane trecând deasupra satului... Eu multă vreme n-am știut cum arată o mașină de-adevărat, pentru că, la Mila 23, nu ajungeau decât bărci. Ei, și uitându-mă pe cer, vedeam acele dâre albe pe care le lăsau avioanele și-mi ziceam: "Ah! Ce frumos ar fi să mă fac aviator!"... Cred că nu eram unicul, majoritatea copiilor își doresc lucrul acesta... Momentul schimbării a venit abia în 1966, când trei consăteni au ieșit campioni mondiali, e vorba de Afanasie Sciotnic (el trăgea cu Aurel Vernescu, dacă vă mai aduceți aminte), Serghei Covaliov și Victor Calabiciov. Toți au ieșit campioni mondiali la Grunau, în fosta RDG. Le-am văzut poza în ziar, i-am văzut și la televizor, la știri (aveam, pe atunci, un televizor la Căminul Cultural, cu o cutie mare și un ecran mic, la care ne adunam și ne uitam, tot satul) și mi-am zis: "Dacă ei au reușit lucrul acesta, ce-ar fi să încerc și eu?". Și când au venit, toamna, "în liber", acasă, i-am rugat să mă înscrie și pe mine la canotaj. Pentru că, pe vremea aceea, nu existau cluburi în zona Deltei, selecția se făcea pentru cluburile din București - Steaua sau Dinamo. S-a dovedit că am fost inspirat, pentru că, în martie 1969, când s-au întors în Deltă, mi-au adus scoaterea din producție pentru o lună de zile, ca să vin să dau testul la clubul Dinamo. N-a fost chiar așa de simplu, pentru că, până atunci, nici nu văzusem cum arată o asemenea ambarcațiune ca o coajă de nucă în care imediat ce m-am urcat m-am și răsturnat; eșecul s-a repetat, încât îmi venea să cred că nu sunt facut pentru sportul ăsta. Stând așa pe mal și cu picioarele în canoe, temându-mă să mă mai urc, a venit antrenorul Radu Huțan și l-a rugat pe Simion Ismanciuc, fostul campion olimpic de la Melbourne, care era antrenor secund: "Senea, vezi și tu ce faci cu băiatul ăsta, că mai are două săptămâni de stat și nu reușește să se urce în barcă, stă pe mal și așteaptă să-i aduci un radio, ca s-asculte muzică, de parcă d-asta a venit aici!"... Credeau că nu sunt în stare... Ei, și până la urmă, Badea Senea, că așa îi spuneam, s-a urcat în barcă, m-a luat și pe mine, mi-a arătat câteva detalii - cum să-mi țin echilibrul și cum să vâslesc, ca să merg drept și în următoarele două săptămâni, chiar am reușit să mă mișc foarte bine; și așa mi-a fost prelungită scoaterea din producție.
- ... Pentru 43 de ani!
- Exact!
- La Clubul Dinamo București, clubul care v-a fost casă bună până la încheierea carierei sportive… În fața stadionului Dinamo aveți chiar și o statuie. Puțini români au avut o stauie încă din timpul vieții…
- Da, clubul mi-a dat posibilitatea să mă realizez, să-mi ating visele. N-am cerut nimic, niciodată, clubului, dar așa a fost, că am primit recompensele pe care le-am meritat.
- Campion național, european, olimpic și mondial. Ați gustat din toate cupele victoriei.
- Da, canoea m-a iubit dar, așa cum vă spuneam, m-a acceptat destul de greu, la început. De altfel, n-am avut, în sport, numai succese. Lumea mă știe, că eram "Ivan-campionul cu medalie asigurată", dar să știți că, în toată cariera mea, am avut numeroase obstacole și de multe ori am pășit cu stângul. La primul concurs, în mai 1967, Campionatul de Juniori, deși eram sigur că voi câstiga primul loc, am fost descalificat. Prima ieșire a mea, în străinătate, la prima regată internațională, a fost la Grunau, unde au ieșit cei trei campioni mondiali. Am tras în proba de simplu și l-am bătut pe campionul olimpic de la Tokio; am câștigat prima mea cursă internațională, după care am fost descalificat... Pe urmă, prima mea cursa, în Mexic, la simplu și la dublu canoe 1000 m: am câștigat selecția, apoi în proba de simplu am concurat și am condus mai bine de 900 m dar, la un moment dat, m-am uitat după adversar, pentru că nu-mi venea să cred că sunt așa în față și în acel moment m-am dezechilibrat, am înțepenit de spate și n-am mai putut să vâslesc nicio pagae până la finish; norocul meu că era malul aproape și am fost luat în brațe... dus la cabinetul medical... Toată lumea credea că am ratat și a doua probă, cea de dublu, programată peste o oră. Însă, medicii au reușit să mă recupereze repede și am ieșit la încălzire. Nimeni nu vorbea cu mine, pentru că nimeni nu-mi dădea vreo șansă. Pe urmă, m-am urcat cu Serghei Covaliov și... am câștigat.

“Campionul cu pagaia ruptă”

- Există un an în care nu v-ați întors acasă cu nicio medalie. Dar este cel mai fericit an al dumneavoastră. Anul în care v-ați căsătorit...
- A fost dragoste la prima vedere. În 1976, a fost singura dată, în toată cariera mea, când n-am avut încredere în forțele mele și în capacitatea mea. Fiind proaspăt căsătorit, la plecarea la Olimpiadă, i-am promis soției că voi veni de-acolo ori campion, ori nimic. De fapt, am zis "ori prinț, ori cerșetor". Când eram pe locul doi, la jumătatea cursei, am cedat, pentru că mi-am spus că nu mai am cum să-l bat pe rusul Iurcenko, aflat cu 5-6 secunde mai în față. Ei, și atunci am crezut că, gata! nu mai pot continua, că am îmbătrânit și că trebuie să mă retrag.
- Dar, aveați numai 27 de ani, ca vârstă, și 10 ani de sport!
- Eram obișnuit ca o competiție să fie mai ușoară, pentru mine, decât un antrenament. Totul era să-mi stabilesc un obiectiv, de regulă, un campionat mondial sau jocurile olimpice. Îmi fixam un timp performant în proba respectivă și dacă, la antrenamente, scoteam de trei ori acel timp, eram sigur că voi câștiga. Totul era să-mi fac cursa așa cum o pregăteam dinainte. De multe ori, nici n-aveam emoții. Adică, emoțiile mele erau mai mult constructive; mă uitam la adversari cum tremură în fața mea și lucrul acesta mă încuraja. La Montreal, n-am reușit să stăpânesc această tehnică și am ajuns să cred că nu mai sunt în stare să concurez. De fapt, m-am și retras; șase luni nu m-am mai urcat în barcă... timp în care am făcut un curs intensiv de antrenor și școala de condus ambarcațiuni cu motor... Deja, toate gândurile mergeau către retragere.
- Sunteți, în sportul românesc, un exemplu de echilibru, de seriozitate, de sacrificiu; v-ati gândit, poate, că n-aveți dreptul să sacrificați viața de familie pentru cea de sportiv?
- Atunci, în 1976, am realizat, în primul rând, ce înseamnă echipa din jurul tău, ce înseamnă familia. Ei au fost cei care m-au susținut și m-au împins de la spate. Începând de la bucătar, de la marangoz, până la antrenorul principal, de la prieteni și soție, toți au insistat să merg mai departe. Nu în ultimul rând, îmi amintesc îndemnurile primite de la oamenii de presă, unul dintre ei era Vasile Tofan, care a scris frumos despre mine, cu titlul sugestiv "Ivan va învinge!". Și așa a fost! M-am întors. Iar prima medalie a fost cea obținută la Campionatul Mondial de la Pancerevo-Bulgaria, unde am câștigat proba de simplu într-o manieră foarte clară; din momentul acela, până m-am retras, n-a mai fost nici un an fără aur; și am avut șase campionate mondiale și două olimpiade...
- Și... când vi s-a rupt pagaia?
- Pagaia s-a rupt la Olimpiada de la Munchen. Insuccesul meu în proba de simplu din Mexic m-a ambiționat să demonstrez că pot obține și la această categorie o medalie. M-am pregătit patru ani, special pentru proba asta, deși am tras și la dublu, unde am pierdut aurul. Norocul meu a fost că, la simplu, accidentul cu pagaia a avut loc în serii: după primele lovituri, la vreo cinci metri de start, mi s-a rupt pala de la vâslă și am rămas în mână cu un ciot; regula era că, în aceste condiții, arbitrii trebuiau să oprească cursa în primii 25 de metri; se pare că ei n-au văzut accidentul, ori poate s-au făcut că nu văd, deși am ridicat vâsla deasupra capului, așa că am decis să-mi continui cursa, vâslind cu ce-mi mai rămăsese din pagae. Căzuse cerul pe mine, pentru că vedeam cum se destrăma visul meu de patru ani. Problema, în acel moment, era să nu mă răstorn, mai ales că plecasem nouă echipaje și fiecare făcea valuri, plus bărcile cu arbitri care urmăreau echipele, vă dați seama, faceau valuri foarte mari. Cu toate că am sosit la finish după vreo trei minute, iar arbitrii au crezut că am abandonat cursa, am reușit să intru în recalificări; pe-atunci, în calificări nu exista un barem de timp. În fine, toată lumea mă aplauda, era o isterie în tribune... Apoi, am câștigat recalificarile, semifinala și finala...

“Amiralul flotilei românești”

- Cum e mai greu, singur în barcă, sau cu partenerul?
- Pentru mine, la “simplu” era mai simplu, pentru că îmi știam capacitatea și nu depindeam de nimeni. În momentul în care apărea și altcineva, trebuia să existe perfecțiune. Iar perfecțiunea asta n-am simțit-o decât cu Toma Simionov. Deși el era de la Steaua și eu de la Dinamo, ne-am înțeles perfect; era un locotenent extraordinar și de fapt, cu el am câștigat ultimele două Olimpiade.
- Când spuneți că Simionov era locotenent, dumneavoastră erați...
- Eram mai în vârstă.
- A propos de grade militare: vi se spune "amiralul flotilei românești".
- Da, e o metaforă.
- Dar și un mare adevăr.
- Da, sunt general în rezervă. În cariera mea sportivă, am evoluat de la sergent-major. Pentru că atunci când am venit din Delta, era perioada de recoltat stuf, iar eu cu tata am lucrat foarte mult la stuf, aveam un salariu de 2050 lei, ca ajutor de pescar; tot atât mă plătea și Clubul Dinamo, pentru că eram cu scoatere din producție. După Jocurile Olimpice, când am devenit campion, au zis că trebuie să mă angajeze militar și m-au făcut sergent-major. Salariul meu de sergent-major era de 740 lei!... Nu m-a deranjat, pentru că n-am tras niciodată pentru bani. Asta nu înțeleg la sportivii de performanță de azi. Ei ar trebui să facă sport de performanță, fără să se gândească la cât pot câștiga din asta.
- Cum sunt recrutați, azi, sportivii de elită?
- Acum, nu prea mai există o bază de selecție, pentru că nu mai există școli de sport, sport de masă, Daciada (oare de ce nu s-a păstrat, schimbându-i-se, eventual, numele?); s-au desființat multe cluburi, din lipsă de bani... Să sperăm că se va găsi cineva care să se gândească la sport și la marea performantă, pentru că riscăm, dacă o ținem așa, să vedem Rio de Janeiro doar la televizor. Dacă nu vine ceva din spate... nu numai în sporturile de apă, ci și la gimnastică etc, va fi din ce în ce mai greu. Lumea se duce acolo unde sunt bani, la fotbal, dar o țară trebuie să încurajeze toate sporturile.
- Propaganda comunistă a folosit succesele dumneavoastră în sport. V-ați întâlnit cu nomenclatura dinainte de Revoluție? L-ați cunoscut pe Nicolae Ceaușescu?
- Da, l-am întâlnit pe Ceaușescu și am dat, o singură dată, mâna cu el, în 1968, parcă. În 1972, nu el ne-a primit, ci Emil Bodnăraș (dictatorul nu era mulțumit, pentru că luasem numai trei medalii), iar în 1976, când am avut cel mai mare succes și când Ceaușescu s-a ținut de cuvânt și a dat, ca premiu, mașini, eu n-am câștigat (a câștigat Nadia Comaneci). De fiecare dată, începând cu Mexic și până am terminat, de fiecare dată, se promitea câte o mașină pentru medalia de aur. Nu se dăduse, însă, niciodată. În 1976, totuși, Ceaușescu a dat mașini. Cum spuneam, n-am avut norocul ăsta. Probabil că n-am avut noroc la bani.

“Rowmania”, din dragoste pentru România

- Dar ați avut noroc în dragoste.
- Și în dragoste, și în sportul de performanță.
- Și în dragostea pentru Mila 23. Pentru că aveți o serie de proiecte cum ar fi "Rowmania" și "Asociația Ivan Patzaichin - Mila 23", dedicate Deltei Dunării și oamenilor ei.
- Aveam mai demult gândul să mă întorc în Deltă și să ofer și eu ceva celor dintre care am plecat și cărora le eram dator, cumva, pentru ceea ce am realizat în viață. Proiectele acestea s-au conturat încă din 1996-1997, dar întâmplarea a făcut ca, în 2009, să fiu invitat în Deltă de Asociația Salvați Dunărea și Delta și de Liviu Mihaiu, la un concurs de gastronomie, la Uzlina. Eram în juriu și am socializat cu diverși oameni, printre care actualul meu partener, Teodor Frolu. Dicutând cu el despre Deltă și văzând în ce stare se află această zonă, am descoperit că este un mare pasionat al mișcării cu canoea în Deltă și că făcea treaba asta de 5-6 ani. Eu i-am povestit gândurile mele și așa am ajuns la înființarea "Asociației Ivan Patzaichin" cu oameni din Deltă; un prim proiect a fost să constuim o "bicicletă a apelor", adică o ambarcațiune care să nu deranjeze și să nu polueze, așa cum fac marea majoritate a ambarcațiunilor. Am denumit-o "canotcă", pentru că am zis să construim ceva care să fie și tradițional și util, în genul acesta de barcă cu vâsle.
- Cum arată canotca?
- E o ambarcațiune frumoasă, ușor de manevrat; tradițional, lotca era o ambarcațiune pescărească utilitară, greu de manevrat; în plus, poziția în care trebuia să tragi la vâsle te obliga să stai cu spatele spre înaintare și n-aveai contactul acela pe care îl are canotca cu natura înconjuratoare. Canotca e construită din lemn; e o tradiție care nu s-a mai respectat în Deltă, iar gândul nostru a fost de a nu apela la ambarcațiuni de plastic, eventual, de fabricație chinezească!... Am căutat să descoperim tradiția construirii bărcilor și pe vechii meseriași; n-a fost deloc ușor, dar am avut norocul să dăm peste un om pasionat de așa ceva, Paul Vasiliu, inginer constructor-naval.
- Și îi puteți întoarce pe oamenii Deltei la vechile meșteșuguri, în felul acesta?
- Noi încercăm să construim – și sperăm să terminăm până la primăvară - atelierul-școală, unde să vină să învețe copiii această meserie de marangozi. De fapt, este o meserie de tâmplar cu specializare în construcția de ambarcațiuni.

Pledoarie pentru eco-turism

- Am văzut că în Deltă au reînceput împletiturile din papură... deci lucrurile acestea mai mărunte. Dar a face bărci este, până la urmă, una dintre menirile cele mai importante ale celor care locuiesc în apropiere de apă.
- Da, pentru că tot ceea ce ne-am propus noi să facem e să promovăm tradițiile autentice românești. Dar nu să le reproducem așa cum se întâmplau ele acum 100 de ani, ci să venim și cu ceva nou... cu gândul ăsta am plecat în tot ceea ce am realizat. Mi-ați pomenit de Deltă - acolo oamenii chiar au nevoie de ajutor, pentru că la ora actuală ei practic nu rămân cu nimic din ceea ce s-a construit, din ceea ce s-a făcut acolo; de regulă au venit cei din afară și au construit pensiuni, hoteluri, iar banul nu rămâne local. Eee, acolo trebuie găsită o soluție și trebuie ajutați oamenii ca de acolo să înceapă să se miște cumva economia. Ei între ei... E greu pentru ei acolo; problema, până la urmă, este transportul. Noi încercăm, prin proiectele noastre, să facem ceva să-i ajutăm și să se miște mai ușor, pentru că și acolo se cultivă unele plante, se prinde pește, se cresc animale... Dar ei au animale pe care le încarcă în bacuri și le duc la abator la Tulcea, sau la Brăila, sau la Galați; însă se poate găsi o soluție, să ai un abator mobil, care să fie lunea la Crișan, marțea la Chilia, sau la...
- ... Ca să le vii în întâmpinare...
- Da, numai așa poți să-i ajuți. Apoi, ei cultivă și roșii, și grâu, au moară la Chilia.., dar pâinea și-o iau de la Tulcea. Noi asta încercăm să facem, să-i atragem într-o piață economică în care să se dezvolte în primul rând prin ceea ce au, prin ceea ce fac chiar ei. În plus, în ce privește ambarcațiunile, noi ne-am propus să fie cam zece centre, ateliere, în parteneriat cu autoritățile locale. Noi nu facem pentru noi. Asta lumea nu a înțeles: noi nu mergem acolo să facem business, vrem să facem ceva pentru oamenii din Deltă, pentru că aceste centre și tot ce vom face noi vor aparține autorităților locale. Ideea noastră este doar ca să supraveghem și să controlăm cumva calitatea și să nu se denatureze proiectul. Adică dacă noi pornim cu ideea asta, să nu se construiască după aceea bărci care să fie pentru braconaj, sau pentru vânat. Ne dorim să facem bărci destinate chiar oamenilor care vor să se miște în Deltă, ca turiști; iar localnicii, cu o investiție nu foarte mare, să poată să își organizeze gospodăria pentru genul acesta de turist. Vorbim despre acel turist care nu vine la Mila 23 ca să stea în jacuzzi, ci ca să vadă exact cum trăiește omul din Deltă, cum mănâncă el în mod tradițional... Genul acesta de turism este minoritar, la ora actuală.
- Dar el se practică în altă parte în lume, dar la noi se consideră că nu e cazul să faci prea multe eforturi, pentru că nici nu am avea turiști de acest gen...
- Și în ideea asta am pornit noi la drum; de aia am construit și festivalurile pe care le facem de-a lungul Dunării, pentru a atrage atenția către Deltă. La ora actuală, nici chiar cei de acolo nu sunt prea încântați pentru că venim noi cu bărcuțele. Chiar unul dintre veri mi-a zis: „Ce să fac eu cu bărcuța ta? Că la mine vin numai din ăia care într-o zi vor să vadă toată Delta, să prindă și pește... ”. „Stai liniștit – i-am zis – că ăla îți rămâne ție. Noi încercăm să aducem alt gen de turist la poarta omului. Și când o să vezi tu că la ăla vine unul și stă o săptămână o să zici – bine, la tine stă o zi și-ți dă banul, dar cât cheltui tu pe benzină, ca să iei mâncarea de la Tulcea ș.a., practic nu rămâi cu nimic”. Iar turistul pe care vrem să-l aducem noi vine pentru mai multe zile, el o să vrea să vadă un traseu, o să vrea și să mănânce, o să vrea să ajungă și-n zona de păsări, ori să vadă plante, sau o stupină, o stână - că există și stâni în Deltă, peste 30 de stâni... Că și acolo-i o poveste. Ne-am dus la stână și am încercat să-i convingem cam cum vedem noi treaba asta; și i-am întrebat: „Voi cum vindeți brânza?”, „Păi, brânză de Sibiu... ”, „Cum brânză de Sibiu? Că voi stați de-acum de 40-50 de ani pe grindurile astea și oile mănâncă numai iarbă de Deltă, papură... hai să încercăm să vindem brânză de Chilia, de Pardina... să creem un brand, că poate să ajungă renumită... ”. Greu. Pe unul l-am convins așa, să facem o stână turistică, unde să aduci oamenii, să le arăți, să le dai, să le prepari...
- Dar, vedeți, că atunci când începe să se construiască, să se amenajeze o stână turistică ori un alt obiectiv dintr-acesta tradițional cu destinație turistică, lumea începe să lustruiască, să mai pună câte o decorație aurită, să mai pună nu știu ce, dintr-odată tot spațiul ăla devine un kitsch.
- Turistul adevărat este cel care vrea să vadă autenticul, pe ăla nu poți să-l păcălești. O faci o dată, a doua oară nu-ți mai vine. De aceea noi am făcut un parteneriat și cu cei de la AERO Brașov, ei fiind specializați în acreditări de pensiuni, și ei au acest gen de trasee turistice prin Retezat, cu calul și cu bicicleta, și vom veni și noi în completare cu traseele în Delta Dunării, cu canotca. Ce vă spuneam mai devreme – că un țăran, un localnic poate să investească foarte puțin, ca să amenajeze în perspectiva primirii turiștilor, iar noi vom putea acredita anumite case pentru genul acesta de turism. Există un tip de turist care nu se duce la hotel de patru stele, care caută tradiționalul, autenticul, și el va fi îndrumat spre casele acestea acestea acreditate. E posibil ca în viitor cei care și-au construit hoteluri și pensiuni în Deltă să-și dea seama că au făcut o greșeală.

Din Deltă pe Dâmbovița și înapoi

- O parte dintre temele acestea pe care le-ați enunțat acum se regăsesc și în proiectele dv. legate de Dâmbovița, de București. Aveți un proiect foarte frumos împreună cu Biblioteca Națională...
- Așa este și sper că în 2013 vom continua ce am început. Deja suntem foarte avansați în ce privește parteneriatele cu Primăria Generală, Primăria Sectorului 3, Apele Române, Apa Nova, cu biblioteca și cu Ministerul Culturii și Ministerul Mediului (vă dați seama că pe bucățica aceea, cât de mică e, între podul Unirii și Biblioteca Națională, cât de multe instituții publice sunt implicate!).
- De fapt, ce vreți să creați acolo?
- Vrem să facem un loc de contact cu natura – și sloganul nostru a fost „Natură, mișcare și carte” –, un loc de atracție pentru publicul bucureștean, care să vină, să stea, să citească o carte, să vâslească, să alerge... Noi încercăm să facem acolo și un centru de informare al tuturor zonelor protejate. În fiecare an, vom avea o competiție lansată pentru designeri ambientali, români și străini – pentru început avem zece zone –; fiecare designer urmează să primească o zonă protejată din România, ca temă, și va încerca să o re-imagineze. Atunci când vei ajunge în fața bibliotecii vei avea posibilitatea de a te urca în barcă, dar plimbarea nu va fi între cele două betoane, pentru că vei găsi niște insule, pe care vor fi repreentate zonele protejate... unele pe apă, altele pe uscat...
- Practic, veți aduce toată România – protejată – pe malul Dâmboviței...
- Da, încet-încet vom aduce acolo, astfel, toate ariile protejate, iar cei care vor lua contact cu proiecția noastră își vor dori să ajungă acolo, adică în Retezat, în Delta Dunării etc. Pentru că multe lume chiar nu știe că există unele dintre aceste zone.
- Am văzut și o instalație de sfoară colorată, în holul biblioteciii... . 50 km de sfoară... Despre ce este vorba?
- Sunt de fapt mai multe instalații, între proiectele noastre. A fost și o altă instalație pe care am ținut-o vreme de 30 de zile la Viena – o diaramă din Deltă, o fărâmă din parfumul Deltei –, am ținut-o într-o piață din Viena, pentru că în capitala Austriei vin 4 milioane de turiști în fiecare vară și astfel ei au avut posibilitatea să vadă câteva exponate din Delta Dunării; mai mult, am avut o colaborare cu un producător din Africa de Sud, de fapt o româncă, și ea ne-a creat un parfum cu miros de Deltă... Avem în proiect și producția de săpunuri ecologice, avem un parteneriat cu cei de la Institutul de Biologie și vom crea săpunuri, soluții antițânțari, creme de soare ecologice...
- Cred că bucureștenii ar putea învăța de la dv. și cum se conduce o canoe...
- Noi asta am declarat-o încă din 2011, că nu suntem împotriva ambarcațiunilor puternice, în Deltă, dar se poate circula și cu bun simț. Am lansat această invitație de a circula în Deltă cu bun simț.
- Dar vor fi și demonstrații, competiții cu bărci cu vâsle...
- Sigur. Ne gândim la asta. Chiar ce facem noi, competiția asta de-a lungul Dunării, să pornească din București și s-o încheiem la Portița, dar făcând astfel încât să trecem prin toate capitalele Europei. Cred că în doi ani, maxim, vom avea toată Dunărea în acest traseu, iar românii vor putea fi martorii întregului alai trecând spre Mare, prin Deltă.
- Este greu să conduci o canotcă?
- Nu este deloc greu și este foarte simplu și astă-vară chiar fata partenerului meu, care are doar 10 ani, a vâslit de la Tulcea la Crișan, timp de două zile, și nu a avut nici o problemă...
- Iată, în zilele Carnavalului, la Veneția, vin străini pasionați de canotaj, vin din toată lumea, și vâslesc pe canalele Veneției...
- Și noi, cu festivalul de la Tulcea ne dorim să ajungem poate nu la nivelul celui de la Veneția, dar să reușim să atragem cât mai mulți turiști. În 2012 au fost sute de concurenți, care au venit și din Australia, și din Israel, Canada, concurând pe diverse canoe și caiace.

Școala de marangozi

- Câte canotci s-au construit până acum în România?
- Cred că avem vreo 60-70. Dar deocamdată nu avem cu cine să le lucrăm. Avem un singur meseriaș și vreo șase ajutoare...
- Trebuie să formați întâi lucrătorii...
- Asta este prima intenție a noastră, să construim aceste ateliere-școală unde să formăm lucrătorii.
- Marangozi, ați spus...
- Da, marangozi. Asta ese denumirea acestor meseriași. La centrul Crișan avem deja primul centru, din cele zece, pe care l-am construit cu ajutorul Fundației Româno-Americane. Sperăm să atragem și noi mai repede fonduri, să reușim să construim aceste centre.
- Fondurile acestea pot fi fonduri europene, transfrontaliere, destinate proiectelor țărilor riverane Dunării... sunt multe surse din care pot fi atrase...
- Noi am apelat deja la primul GAL și am fost respinși. Am fost respinși pentru că am încercat să introducem și Sulina în acest proiect, pentru că ni s-a părut că așa e corect, dar Sulina este oraș, și am fost eliminați datorită acestui lucru. În cazul acestor fonduri nu ai voie să depășești 25% populație urbană, dar noi nu renunțăm, sunt și alte fonduri pe care vom încerca să le accesăm.
- Domnule Patzaichin, sunt convins că eforturile dv. vor fi încununate de succes...
- Nici nu porneam proiectul dacă nu mă gândeam că așa va fi... Noi am lucrat aproape un an și jumătate la acest proiect, înainte de a-l lansa. L-am lansat în 2010, pe 28 aprilie – prima parte, cea cu Row-mania – dar am fost convinși că vom avea puterea să-l ducem. Și ca dovadă, dacă acum doi ani promiteam că vom face doar barca și festivalul, cu promisiunea că într-o zi îl vom face internațional, în mai puțin de un an el chiar a devenit internațional, iar în ce privește ambarcațiunile, am ajuns deja la 5-6 modele diferite, am construit și canotca aceea de 10+1 cu cele trei denumiri, Chilia, Sulina și Sfântu Gheorghe, cu care mergem din capitală în capitală, și acum, ultima este o lotcă gen gondolă, pe care am avut-o expusă acum, în noiembrie, la Biblioteca Națională.

Colecția de modă Ivan Patzaichin

- Dar n-am povestit despre linia de vestimentație „Patzaichin”...
- Noi am pornit pe ideea de creații românești. Adică nu doar inscripționate, că așa, mă duceam în China, luam tricouri, scriam Patzaichin pe ele și le vindeam. Dar nu asta este ideea, ci să găsim materialele românești. Nu e foarte ușor. Dar încercăm acum să facem un plan, împreună cu cei de la Facultatea „Aurel Vlaicu” din Arad, să începem lanțul din momentul în care cultivi inul și până ajungi să îmbraci haina.
- Să urmăriți produsul să fie autentic românesc de la un capăt la celălalt...
- Exact. Și asta înseamnă să reîncepem să cultivăm in – pentru că noi am fost cei mai mari exportatori de in din Europa până acum 30 de ani și acum importăm... Să cultivăm in, cânepă, să toarcem lână - iată, ciobanii se plâng că nu mai e rentabil să vândă lâna și o aruncă - să producem mătase... Îmi amintesc că în urmă cu câteva decenii s-au plantat satele României cu duzi pentru că se creșteau viermi de mătase. Acum, nimeni nu mai toarce, nimeni nu mai croșetează, nimeni nu mai împletește papură... Noi am făcut prezentarea de la Berlin Fashion Week cu pălării de papură. M-am dus cu toată echipa, cu toți designerii, la Chilia... Și îi dădeam peste mână femeii care împletea, pentru că orice făcea, ei tot coșuri îi ieșeau. Și tot îi ziceam: „Hai să mai încercăm!”, „Nu, că nu iese... ”, „Hai să împletim altfel acuma, și invers, și-așa, și-așa... ” Două săptămâni am stat, dar au ieșit niște creații extraordinare. Și ei, acolo, au văzut că se poate face și altceva; pentru că în Deltă, în toate pensiunile nu vezi decât chinezerisme, când ai putea să faci atâtea din stuf, din papură, coșulețe de pâine, suporturi de șervețele personalizate, să fie autentice... Greu, foarte greu se mișcă lumea.

Borșul cu apă de Dunăre? Un mit!

- Proiectele dv. vizează și gastronomia specifică Deltei...
- Împreună cu dl Vintilă Mihăilescu am pornit un proiect. El a trimis niște studenți la Mila 23, pentru a face o cercetare de teren; și nu le-a fost ușor, pentru că localnicii nu prea se lasă să vândă din ceea ce știu, dar au reușit și au scos o carte frumoasă.
- Înțeleg că sunteți un fan al peștelui, nu doar ca să-l mâncați, ci și ca să-l preparați... Sunt adevărate legendele alea cu pescarul car face foc în barcă și își pregătește mâncarea în barcă, și borșul de pește făcut cu apă de Dunăre...
- Sunt povești... Și soacră-mea a fost cu fiică-mea la ai mei, acolo, și tot le spunea: „Cum de iese la voi așa ciorba de bună și la mine nu iese niciodată?!”. „Păi”, i-a zis mama, „apă de Dunăre”... Și s-o vezi pe soacră-mea – ea era din Ploiești – că mă sună într-o zi și-mi zice: „Ivan, am venit din Deltă, și vreau să vii mâine că-ți fac o ciorbă exact ca la tine acasă, am adus și cu o canostră de apă de Dunăre, și cu pește... ”. Și i-am zis: „Mami, ai luat-o, ce să-ți fac!... ”
- Deci, nu e cu apă din Dunăre?
- Nu e. Totul e să știi să alegi peștele. Că peștele, practic, face gustul ciorbei. Sunt metode și metode. Că poți să-l faci gros, iar, cu fiertul și mărunțitul și după aia pui să mai fierbi iar niște bucățele... Un pescar adevărat știe să aleagă peștele. Combinația de pește dă gustul. Unul e mai dulce și altul mai puțin dulce; unul face ciorba limpede, dar o bucățică de șalău sau de biban îți face ciorba de zici că ai pus ouă în ea. Dacă pui numai somotei sau numai știucă iese limpede-limpede...
- Care rețetă vă place cel mai mult?
- Ce să vă spun? Mie îmi place să mănânc pește. Eu dacă am de ales între altceva și pește, mănânc pește; deși când eram mic, acolo, nu-mi plăcea deloc, dar era altă situație, pentru că toată săptămâna, dimineața, la prânz și seara, mâncai numai pește. Sâmbăta sau duminica mai mâncai altceva, mai tăia mama câte-o găină și făcea o ciorbă, un pilaf sau friptură, dar în rest era numai pește și probabil că eram sătul. Dar acum, sincer vă spun, dacă aș avea posibilitatea să mănânc numai pește, numai pește aș mânca...
- Există o rețetă care vă reprezintă, pentru care vă admiră prietenii...
- Nu, nu cred... Deși gătesc în felul meu, dar fiecare face așa. În sat, dacă te duci, orice rețetă - știu eu, chiftele de pește, sau știucă umplută... – se deosebește de la o casă la alta. Fiecare are contribuția lui la rețetă, mai pune ceva sau scoate ceva, ca să fie pe gustul său și al familiei sale.
- Care secretul dv. culinar?
- Secretul meu e că fac mâncare după gust. Și saramura, dacă o fac, e pe gustul meu. Toată lumea întreabă: „Dar de ce nu mănânc eu la restaurant o saramură așa, ca a ta?”. La restaurant e altceva, ar fi prea scumpă saramura ca să o faci ca mine, ajungi să îți pară rău să dai atâția bani doar pentru o saramură, dar mie îmi place să gătesc mai creativ. N-aș putea să vă dau o rețetă, pentru că o fac așa, după gustul meu de atunci, mai pun și aia, mai pun și ailaltă... Saramură se face din orice, și din crap. Dar crapul, de regulă, trebuie să fie dintr-acela mare, peste 4-5 kilograme, ca să-ți iasă o saramură ca lumea. Că dacă e un crap mic, are foarte multe oase, nu ai cum să-l prepari și e complicat. Dar la un crap de peste 4 kilograme, deja poți să găsești bucățelele potrivite, fără oase sau cu oase mari...
- Dar în Deltă, care era felul de mâncare cel mai des preparat, pe vremea copilăriei dv.?
- Ciorba era... Ciorbă, pește prăjit, malasolcă. Cu mămăligă...
- Malasolcă? Asta înseamnă pește sărat?...
- Pește puțin sărat. Adică seara îi pui un praf de sare și dimineața îl fierbi cu cartofi și cu mujdei... așaaaa... înghit în sec, acum...
- Deci: pește – la micul dejun, pește – la prânz, pește – la cină.
- Da, și-n Sărbători, lumea mânca și carne...
- Dar posturile?
- Toată lumea le ținea.
- Și era ușor? Adică se găseau ingredentele pentru mâncare de post?
- Dar nimeni nu-și făcea probleme. Că fasole aveai, nuci aveai, ciulini de baltă aveai...

Interviu realizat de Jurnalul.ro (autor: Simona Lazar Tudor Cires)

Statistici: Scris de Cristi — 27 Ian 2013, 13:54


]]>
2013-01-27T13:51:26+02:00 2013-01-27T13:51:26+02:00 http://www.barcisecond.ro/forum/viewtopic.php?t=150&p=613#p613 <![CDATA[Caiac, canoe • TID Romania]]>
logo_tid_2009.jpgVeniți cu noi cu caiacul pe Dunăre, prin Deltă, până la Marea Neagră!

Tour International Danubien este cel mai lung turneu anual internațional de caiac, canoe și canotaj din lume organizat pe Dunăre, în lungime de aproximativ 2516 km pornind de la Ingolstadt, GERMANIA și încheindu-se, de doar cațiva ani la Sf. Gheorghe, ROMÂNIA. El a fost organizat pentru prima dată în anul 1956 având pe atunci punctul de start la Bratislava iar cel de final la Budapesta. Ulterior, cu aproape fiecare an, s-a extins participând la organizarea acestuia din ce în ce mai multe țări riverane. Timp de 38 de ani, începând din anul 1969 și până în 2007, turneul a avut ca punct de start orasul Ingolstadt din GERMANIA și punct final Silistra, BULGARIA.

Deși ROMÂNIA deține cea mai mare lungime de mal dintre toate țările riverane Dunării (1075 km) ea nu a fost implicată în organizare și nici nu a avut participanți în acest turneu până în anul 2007 când un echipaj format din 3 persoane într-un caiac sit-on-top a intrat pentru prima oară în acest turneu de la Oltenița până la Silistra pe o porțiune de numai 55 km. Organizatorii TID au primit foarte bine intrarea României, deși destul de modestă pe atunci, în acest proiect internațional afirmând că era de mult timp așteptată. În luna Octombrie a aceluiași an suntem prezenți pentru prima dată, în calitate de invitați, la conferința anuală TID organizată în acel an în Slovacia.

Urmare a prezenței noastre la conferința TID, în anul următor (2008) este adăugată la program și partea română de la Silistra la Sf. Gheorghe având însă toate locurile de campare „in the wild” (neamenajate). Pe partea română a turneului, numărul participanților români se ridică la 4 în 3 ambarcațiuni iar al celor străini la aproximativ 40, majoritatea din Germania și Austria, câțiva din Bulgaria dar și unul din SUA. Delegația română este din nou prezentă tot în calitate de invitat la conferința anuală TID, țara organizatoare fiind Austria de această dată.

În 2009, urmare a sprijinului oferit de comunitatea barcaholic.ro, numărul participanților români crește la 25 în total, variind de-a lungul traseului, unii renunțând pe parcurs iar alții intrând mai târziu. Pentru prima oară pe teritoriul românesc este amenajat, deși destul de precar totuși, locul de campare de la Tulcea unde este și singura zi de odihnă pe partea română.

În luna Octombrie 2009, delegația română formată din Costin Iatan din Oltenița și Sorin Petrean din Cluj și sprijinită de Nicholai Hristov din BULGARIA, ia parte la conferința anuală a turneului organizată la Koln în GERMANIA. Aici, urmare a lobby-ului delegației române se modifică traseul pe partea română scăzând astfel media de kilometri parcurși într-o zi de la 50 la aproximativ 40, aceasta fiind cererea majorității participanților români. De asemenea, tot aici s-a hotărât ca următoarea conferință internațională TID din Octombrie 2010 să fie organizată în România ca semn de recunoaștere și acceptare a acesteia printre țările organizatoare.

În data de 26 Martie 2010 se semnează CONTRACTUL DE SOCIETATE pentru Constituirea Societății Civile Particulare Asociația „TID România” având ca principal scop organizarea TID pe teritoriul României. În 20 Aprilie 2010 este eliberat de către „Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului” CERTIFICATUL DE IDENTITATE SPORTIVĂ cu Numărul de identificare din Registrul Sportiv: CL/F/00008/2010 pentru Asociația „TID România”.

În luna Octombrie 2010 am organizat, pentru prima dată în istoria TID, conferința internațională anuală a turneului în România. Ea s-a desfășurat între 7 și 10 Octombrie la Beliș, în județul Cluj, cu sprijin financiar parțial din partea Germaniei și Austriei, deasemenea printr-o generoasă donație din partea unui participant din Bulgaria care ne sprijină foarte mult, dar și din resursele proprii ale asociației noastre.
Pe langă cei peste 30 de delegați din cele 7 țări participante, Germania, Austria, Slovacia, Ungaria, Serbia, Bulgaria si România, la conferință a fost prezent ca invitat special și președintele FRKC, domnul Ioan Bîrlădeanu, care a dat asigurări cu privire la tot sprijinul federației în anul ce urmează, în vederea unei organizări a TID mai eficiente decât în anii precedenți.

Conform site-ului oficial http://www.tour-international-danubien.org, conferința a fost un real succes al asociației noastre, întrecând toate așteptările. Cu această ocazie s-a împlinit un vis vechi de peste 50 de ani al fondatorilor TID.

Membrii fondatori ai Asociației „TID România” îi invită pe toți iubitorii naturii și ai acestui sport de agrement care doresc să susțină poziția României în acest proiect internațional cu veche tradiție să devină membri ai asociației.

Costin IATAN și Sorin PETREAN

Asociația TID România

Statistici: Scris de Cristi — 27 Ian 2013, 13:51


]]>
2013-01-24T12:30:48+02:00 2013-01-24T12:30:48+02:00 http://www.barcisecond.ro/forum/viewtopic.php?t=144&p=607#p607 <![CDATA[Caiac, canoe • Caiac pentru familie]]> caiac Spirit de aventură și plimbări pe mare cu familia? Ce poate fi mai practic dacă nu un caiac încăpător, în care atât tu, cât și copiii tăi să vă simțiți confortabil? Dacă nu ești adeptul sporturilor extreme și preferi să îți petreci timpul liber în expediții prin Deltă sau pe mare cu familia, cu siguranță ai nevoie de un caiac care să-ți satisfacă absolut toate necesitățile. Motiv pentru care ți-am pregătit câteva sfaturi și modele despre cum să-ți alegi un caiac potrivit în funcție de nevoile întregii tale familii.

Alegerea unui caiac? Noi știm că este dificilă, mai ales dacă vorbim despre unul pentru familie. Trebuie să fie încăpător, să poți sta confortabil în șezut timp îndelungat, să fie ușor de manevrat, să-și păstreze echilibrul chiar și la mișcări bruște și să aibă centuri de siguranță pentru copii. Iar acestea sunt doar câteva dintre cele mai importante criterii privind alegerea unui caiac pentru familie.

Există trei structuri de caiace:

Dacă ești un complet necunoscător în materie de caiace, află că există trei tipuri de structuri:

1. Rigide, realizate din plastic dur, din fibră de sticlă, fibră de carbon sau din lemn.

2. Caiace pliante

3. Caiace gonflabile

Caiacul rigid este genul de ambarcațiune preferat de marea majoritate a oamenilor. Motivul: sentimentul de siguranță oferit de materialul dur. Însă, este unul dintre cele mai grele caiace și cele mai costisitoare, tocmai din cauza țesăturii. Caiacele din plastic dur sunt dificil de întreținut și, odată deteriorat, este aproape imposibil de reparat.

Caiacul pliant are marele avantaj că poate fi transportat și stocat cu ușurință. Este o ambarcațiune rabatabilă, din material rezistent, care este prinsă fie de un cadru de lemn, fie de un cadru din aluminiu. Prețul acestor caiace este, de asemenea, mare datorită calității materialelor impermeabile și a cadrelor metalice care nu sunt predispuse la rugină. Avantajele lor: se deteriorează foarte greu, iar prețul de revânzare rămâne, de obicei, la fel de mare ca la achiziționare.

Caiacul gonflabil este printre cele mai practice ambarcațiuni pentru familie, credem noi. Nu este greu, poate fi depozitat foarte ușor, iar umflarea lui cu aer poate fi o distracție pentru toată familia. Dintre toate modelele existente, ele sunt cele mai puțin costisitoare. Cu toate acestea, prețul oricărui model de caiac gonflabil de calitate superioară nu scade sub 400 de dolari. Motivul: valoarea lor constă în confort, greutate mică și rapiditatea de uscare.

Prețul

Odată ce ai hotărât stilul, trebuie să îți stabilești și bugetul pentru o astfel de achiziție. Asta pentru că prețurile caiacelor pentru familie nu sunt deloc mici. Nu opri căutările doar la marile lanțuri de magazine specializate în ambarcațiuni, ci dă o raită și prin magazinele virtuale, așa cum am făcut și noi. La ce concluzie am ajuns? Cele mai ieftice caiace pentru familie pornesc de la 250 de dolari și pot ajunge chiar și la 1.000, iar cele care se poziționează la clasa de mijloc se găsesc la prețuri de 3.000 de dolari. Bineînțeles, vei găsi și prețuri mult mai mari, care depășesc chiar și 4.500 de dolari.

Sume deloc de ignorat, însă corecte, credem noi, care am încercat să menținem un echilibru între calitate și preț. Printre cele mai rentabile caiace pentru familie găsite pe Internet se află şi câteva modele Olt Town Saranac, precum 146, 146 XT, 146 XT Angler, 160 XT, modele cu prețuri cuprinse între 550 și 800 de dolari, și modelul KL Industries Sun Dolphin 156 care se vinde cu 500 de dolari. Însă, înainte de achiziționarea vreunui model de caiac pentru familie, înceracă să le vezi personal pe fiecare în parte. Te va ajuta în găsirea modelului perfect pentru familia ta. Până atunci, aruncă o privire în galeria foto de mai jos. Așa, pentru a-ți face o mică idee...

Autor: Gina Rotaru

SURSA ARTICOL: http://www.nauticamagazine.ro/ambarcati ... ru-familie

Sursa foto: amazon.com

Etichete pentru acest articol: caiac pentru familie, caiace ieftine si rezistente, ce caiac sa-mi cumpar, centuri de siguranta pentru copii, iulie, preturi caiace pentru familie

Statistici: Scris de Cristi — 24 Ian 2013, 12:30


]]>